Limba română • Gramatică • Părțile de vorbire (morfologie)
Verbul
Verbul: persoana, numărul, timpurile și modurile, conjugările, verbele auxiliare și copulative, cu tabele de conjugare.
Pe scurt
- Verbul exprimă o acțiune (a alerga), o stare (a dormi) sau existența (a fi). Întrebări: ce face? ce se întâmplă?
- Își schimbă forma după persoană (eu, tu, el), număr (singular, plural), timp (prezent, trecut, viitor) și mod.
- În propoziție, verbul la un mod personal este de obicei predicat.
Persoana, numărul și timpul
Verbul se acordă cu subiectul în persoană și număr. Iată verbul a cânta la prezent:
| Persoana | Singular | Plural |
|---|---|---|
| I | eu cânt | noi cântăm |
| a II-a | tu cânți | voi cântați |
| a III-a | el / ea cântă | ei / ele cântă |
Timpul arată când are loc acțiunea: prezent (acum), trecut (înainte), viitor (după).
Timpurile modului indicativ
| Timpul | Exemplu (eu) | Când îl folosim |
|---|---|---|
| prezent | cânt | acțiunea are loc acum |
| imperfect | cântam | acțiune trecută, neterminată sau repetată |
| perfect compus | am cântat | acțiune trecută, terminată (cel mai folosit trecut) |
| perfect simplu | cântai | acțiune terminată de curând; apare în povești și în Oltenia |
| mai-mult-ca-perfect | cântasem | acțiune petrecută înaintea altei acțiuni trecute |
| viitor | voi cânta / o să cânt | acțiunea va avea loc |
Modurile verbului
Moduri personale (au persoană; pot fi predicat)
- indicativ – acțiune sigură: Eu citesc.
- conjunctiv – acțiune posibilă, dorită: Vreau să citesc.
- condițional-optativ – acțiune care depinde de o condiție sau o dorință: Aș citi dacă aș avea timp.
- imperativ – poruncă, îndemn: Citește! Nu citi pe întuneric!
Moduri nepersonale
- infinitiv: a citi;
- gerunziu: citind;
- participiu: citit (o carte citită);
- supin: de citit (Am de citit.).
Conjugările
După terminația de la infinitiv, verbele se împart în patru conjugări:
| Conjugarea | Terminația | Exemple |
|---|---|---|
| I | -a | a cânta, a lucra, a desena |
| a II-a | -ea | a vedea, a putea, a tăcea |
| a III-a | -e | a merge, a scrie, a face |
| a IV-a | -i, -î | a citi, a dormi, a coborî, a hotărî |
Verbe auxiliare și copulative
- Auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse: a avea (am citit), a vrea (voi citi), a fi (să fi citit).
- Copulative – leagă subiectul de o însușire (numele predicativ): a fi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a ieși, a se face, a părea, a însemna. Ana este elevă. Mihai a devenit medic.
Greșeli frecvente
- să aibă să aibe
- el continuă el continuie
- să continue să continuie
- eu creez, tu creezi eu crez
- Nu face asta! Nu fă asta!
Exerciții
Alege răspunsul corect. După fiecare răspuns vezi explicația.
1. Care cuvânt este verb?
Explicație: „Aleargă” arată o acțiune: verb.
2. La ce timp este verbul din „Ieri am citit o poveste”?
Explicație: „Am citit” este perfect compus.
3. La ce timp este verbul din „Mâine vom merge la teatru”?
Explicație: „Vom merge” este viitor.
4. La ce mod este verbul din „Vino repede!”?
Explicație: Exprimă o poruncă: imperativ.
5. La ce conjugare este verbul „a vedea”?
Explicație: Terminația -ea: conjugarea a II-a.
6. Care formă este corectă?
Explicație: Forma corectă este „să aibă”.
7. În „Ion a devenit pilot”, verbul „a deveni” este:
Explicație: Leagă subiectul de numele predicativ „pilot”: copulativ.
8. La ce mod este „citind”?
Explicație: Terminația -ând / -ind: gerunziu.