Substantivul
Substantivul: definiție, substantive comune și proprii, genul, numărul, cazurile și funcțiile sintactice, cu exemple și exerciții.
Pe scurt
- Substantivul denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, acțiuni, stări și idei: copil, masă, ploaie, alergare, bucurie.
- Poate fi comun (oraș) sau propriu (Iași).
- Are gen (masculin, feminin, neutru), număr (singular, plural) și caz (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ).
Ce este substantivul
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește:
- ființe: om, elev, pisică, Ana;
- lucruri: carte, bancă, telefon;
- fenomene ale naturii: ploaie, vânt, curcubeu;
- acțiuni și stări: alergare, somn, citire;
- sentimente și idei: bucurie, prietenie, curaj.
Întrebările ajutătoare sunt cine? (pentru ființe) și ce? (pentru lucruri).
Substantive comune și proprii
- Comune – denumesc toate obiectele de același fel; se scriu cu literă mică: munte, râu, băiat, câine.
- Proprii – denumesc un anumit obiect, ca să îl deosebim de celelalte; se scriu cu literă mare: Carpați, Mureș, Andrei, Grivei.
După alcătuire, substantivele pot fi simple (floare) sau compuse (floarea-soarelui, Baia Mare, bunăvoință).
Genul
Genul se recunoaște numărând: un – doi, o – două, un – două.
| Genul | Proba | Exemple |
|---|---|---|
| masculin | un – doi | un pom – doi pomi, un câine – doi câini |
| feminin | o – două | o floare – două flori, o casă – două case |
| neutru | un – două | un scaun – două scaune, un creion – două creioane |
Numărul
Substantivul are două numere: singular (un singur obiect: carte) și plural (mai multe obiecte: cărți).
- unele substantive au doar singular: aur, miere, sete, curaj, nord;
- altele au doar plural: ochelari, tăiței, zori, câlți;
- unele au aceeași formă la singular și plural: un ardei – doi ardei, un pui – doi pui.
Cazurile substantivului
Cazul arată rolul substantivului în propoziție. Îl afli prin întrebări:
| Cazul | Întrebări | Exemplu | Funcția obișnuită |
|---|---|---|---|
| Nominativ | cine? ce? | Copilul citește. | subiect |
| Acuzativ | pe cine? ce?, cu cine?, unde?, despre ce? | Văd copilul. Merg la școală. | complement |
| Genitiv | al cui? a cui? ai cui? ale cui? | Cartea copilului e nouă. | atribut |
| Dativ | cui? | Dau copilului o minge. | complement indirect |
| Vocativ | nu are întrebare | Copile, vino aici! | nu are funcție sintactică |
Au aceeași formă (copilului), dar întrebări diferite: genitivul răspunde la al cui? și stă de obicei după alt substantiv; dativul răspunde la cui? și stă lângă un verb.
Exerciții
Alege răspunsul corect. După fiecare răspuns vezi explicația.