Limba română • Gramatică • Părțile de vorbire (morfologie)
Modurile verbului: personale și nepersonale
Indicativul, conjunctivul, condițional-optativul și imperativul, apoi infinitivul, gerunziul, participiul și supinul: cum se formează, cum le recunoști și imperativele speciale.
Pe scurt
- Moduri personale (au persoană și pot fi predicat): indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ.
- Moduri nepersonale: infinitiv (a cânta), gerunziu (cântând), participiu (cântat), supin (de cântat).
- Imperativul negativ la persoana a II-a singular este nu + infinitiv: nu cânta!, nu face!, nu fi!
Modurile personale
| Modul | Ce arată | Cum se formează | Exemplu |
|---|---|---|---|
| indicativ | acțiune sigură, reală | are 6 timpuri (vezi timpurile verbului) | Citesc. Am citit. Voi citi. |
| conjunctiv | acțiune posibilă, dorită, cerută | să + verb: să cânt, să cânți, să cânte; perfect: să fi cântat | Vreau să plec. Trebuia să fi plecat. |
| condițional-optativ | acțiune care depinde de o condiție sau o dorință | aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitiv: aș cânta; perfect: aș fi cântat | Aș merge dacă aș avea timp. |
| imperativ | poruncă, îndemn, rugăminte | doar persoana a II-a: cântă! cântați! | Închide ușa! Nu alergați! |
Imperativul
| Verbul | Afirmativ singular | Negativ singular | Plural |
|---|---|---|---|
| a cânta | cântă! | nu cânta! | cântați! nu cântați! |
| a citi | citește! | nu citi! | citiți! nu citiți! |
| a face | fă! | nu face! | faceți! |
| a duce | du! | nu duce! | duceți! |
| a zice | zi! | nu zice! | ziceți! |
| a veni | vino! | nu veni! | veniți! |
| a fi | fii! | nu fi! | fiți! |
Greșeli frecvente
- Nu face gălăgie! Nu fă gălăgie!
- Fii atent! Fi atent!
- Nu fi supărat! Nu fii supărat!
Modurile nepersonale
Nu au persoană și număr și, de obicei, nu pot fi singure predicat.
| Modul | Cum îl recunoști | Exemplu |
|---|---|---|
| infinitiv | are înainte a (sau stă după a putea: pot citi) | Îmi place a desena. Pot cânta. |
| gerunziu | se termină în -ând sau -ind | A intrat cântând. A plecat citind. |
| participiu | forma din perfectul compus; poate fi acordat ca un adjectiv | am citit; o carte citită |
| supin | participiu cu prepoziție înainte (de, la, pentru) | Am teme de scris. Merg la cules de mere. |
Participiu sau supin?
Participiul fără prepoziție: haine spălate. Supinul are prepoziție și nu se acordă: mașină de spălat.
Exerciții
Alege răspunsul corect. După fiecare răspuns vezi explicația.
1. La ce mod este „să învățăm”?
Explicație: „Să” + verb: conjunctiv.
2. La ce mod este „ar câștiga”?
Explicație: „Ar” + infinitiv: condițional-optativ.
3. Care este imperativul negativ corect?
Explicație: Imperativul negativ = nu + infinitiv: nu face.
4. La ce mod este „alergând”?
Explicație: Terminația -ând: gerunziu.
5. În „Am o problemă de rezolvat”, „de rezolvat” este:
Explicație: Prepoziția „de” + participiu neacordat: supin.
6. În „Ușa deschisă scârțâie”, „deschisă” este:
Explicație: Participiu acordat cu substantivul „ușa”.
7. Care este imperativul afirmativ al verbului „a veni”, persoana a II-a singular?
Explicație: Forma specială este „vino!”.