Semnele de punctuație
Punctul, virgula, semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte, linia de dialog, ghilimelele și celelalte semne de punctuație, cu reguli și exemple.
Pe scurt
- Punctul încheie o propoziție care comunică ceva; semnul întrebării încheie o întrebare; semnul exclamării arată o emoție sau un îndemn.
- Virgula desparte cuvintele dintr-o enumerare, numele persoanei căreia i ne adresăm și se pune înainte de dar, ci, însă.
- Între subiect și predicat nu se pune virgulă.
- Două puncte anunță o enumerare sau vorbele cuiva; linia de dialog arată cine vorbește.
Semnele de la sfârșitul propoziției
| Semnul | Când îl folosim | Exemplu |
|---|---|---|
| . punctul | la sfârșitul unei propoziții care comunică ceva | Afară ninge. |
| ? semnul întrebării | la sfârșitul unei întrebări | Ai terminat temele? |
| ! semnul exclamării | după o emoție puternică, un îndemn sau o poruncă | Ce zi frumoasă! Vino aici! |
| ... punctele de suspensie | când gândul rămâne neterminat sau facem o pauză | Și atunci am auzit un zgomot... |
După aceste semne, propoziția următoare începe cu literă mare.
Virgula
Virgula marchează o pauză scurtă. O folosim:
- între cuvintele unei enumerări: Am cumpărat mere, pere, prune și struguri. (înainte de și nu se pune virgulă);
- după sau înaintea numelui celui căruia îi vorbim (vocativ): Ioane, vino la masă! Vino, mamă, să vezi!;
- după interjecții: Vai, ce frumos e!;
- înainte de dar, însă, ci, iar (cu sens de opoziție): Am vrut să vin, dar a plouat.;
- pentru o explicație (apoziție): Andrei, colegul meu, a câștigat concursul.;
- după da și nu la începutul răspunsului: Da, am înțeles.
- între subiect și predicat: Maria citește. Maria, citește.
- între predicat și complementul direct: Am citit o carte. Am citit, o carte.
- înainte de și într-o enumerare simplă: mere, pere și prune mere, pere, și prune
Atenție: Maria, citește! este corect doar când ne adresăm Mariei și îi cerem să citească.
Două puncte și punctul și virgula
- Două puncte (:) anunță o enumerare (În ghiozdan am: caiete, cărți și un penar.), vorbele cuiva (Mama a spus: „Te aștept la cină!”) sau o explicație.
- Punctul și virgula (;) desparte părți mai lungi ale unei fraze, care au deja virgule: Dimineața, am mers la școală; după-amiaza, la antrenament.
Linia de dialog și ghilimelele
Linia de dialog (—) se pune la începutul rândului, când vorbește un personaj. Fiecare replică începe pe rând nou:
— Unde mergi? întrebă bunicul.
— La școală, răspunse Ionel.
Ghilimelele („ ”) încadrează vorbele cuiva redate exact, titlurile și cuvintele folosite cu un sens special. În limba română, prima ghilimea se scrie jos, iar a doua sus: Am citit „Amintiri din copilărie”.
Parantezele ( ) încadrează o explicație suplimentară: Brașovul (orașul de sub Tâmpa) este frumos.
Linia de pauză (–) izolează o explicație, la fel ca virgulele sau parantezele: Trei elevi – Ana, Mihai și Dan – au luat premiul I.
Exerciții
Alege răspunsul corect. După fiecare răspuns vezi explicația.