Figurile de stil
Epitetul, comparația, personificarea, metafora, enumerația, repetiția, hiperbola, antiteza și inversiunea, cu exemple din poezii.
Pe scurt
- Figurile de stil sunt procedee prin care scriitorul face textul mai expresiv și mai plastic.
- Cele mai folosite: epitetul, comparația, personificarea, metafora, enumerația, repetiția, hiperbola, antiteza, inversiunea.
- Când analizezi o figură de stil, spune ce figură este și ce rol are (ce imagine sau ce sentiment creează).
Epitetul
Epitetul arată o însușire deosebită a unui obiect. De obicei este un adjectiv: cer senin, glas dulce, pădure fermecată.
Lacul codrilor albastru / Nufări galbeni îl încarcă (Mihai Eminescu, „Lacul”) – epitete cromatice (de culoare).
Comparația
Comparația apropie două obiecte pe baza unei asemănări. Are cuvinte de legătură: ca, precum, cât, asemenea, parcă.
Ochii ei erau albaștri ca cerul de vară. Zăpada strălucea precum diamantele.
Personificarea
Personificarea dă unor lucruri, plante sau animale însușiri și acțiuni omenești: Vântul cântă. Florile zâmbesc soarelui.
Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule (Mihai Eminescu, „Revedere”) – codrul este întrebat ca un prieten.
Metafora
Metafora este o comparație „ascunsă”: un obiect este numit direct prin altul, fără ca sau precum.
- Ochii ei sunt două stele. (ochii strălucesc ca stelele)
- Pe geam au apărut flori de gheață.
Alte figuri de stil
| Figura | Ce este | Exemplu |
|---|---|---|
| enumerația | înșiră mai multe obiecte sau acțiuni | În grădină erau trandafiri, lalele, bujori și crini. |
| repetiția | repetă un cuvânt pentru a-l scoate în evidență | Ninge, ninge, ninge întruna. |
| hiperbola | exagerează mult | Te-am așteptat o veșnicie! Era un munte de om. |
| antiteza | pune în opoziție două idei | Unii râd, alții plâng. |
| inversiunea | schimbă ordinea obișnuită a cuvintelor | Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpadă (Vasile Alecsandri, „Iarna”) |
| interogația retorică | întrebare care nu așteaptă răspuns | Cine n-a iubit vreodată vacanța? |
| onomatopeea | imită un sunet | Tic-tac, face ceasul. |
„În versul ... apare personificarea vântul cântă, prin care vântului i se atribuie o acțiune omenească. Ea creează o imagine auditivă și arată o natură vie.”
Exerciții
Alege răspunsul corect. După fiecare răspuns vezi explicația.